sâmbătă, 15 februarie 2014

Mixaje de sezon

Pentru ca ieri a fost Valentine's Day, mai toate ziarele lumii au publicat materiale legate de dragoste.

M-am gandit sa pregatesc o selectie a mea din aceste materiale, sa tina de cald in zilele colorate altfel decat roz bombon.

1. TED love

10 captivating talks about how and why we love...

2. A history of marriage

Tot o animatie TED. Imi place mai mult ideea decat continutul ei efectiv pentru ca mi se pare mai degraba o insiruire rapida de caracteristici decat o cronologie temeinica.

3. A single guy interviewing couples

Sfaturi de la cupluri longevive dar si un fel de life pitch:

"At the end of Ty’s life, I want him to be able to say, 'Terri was the greatest earthly blessing in my life — the best thing that ever happened to me — and that I’m a better man because of how she loved me.' And that’s the goal that I live with every day. That’s how I want to love this man."

4. Sexul la Jocurile Olimpice

Nu stiam nimic despre explozia sexuala din cadrul acestor competitii sportive. Si pentru ca am vazut de curand The Woolf of Wall Street, mi se pare interesant de reflectat la legatura dintre presiunea exterioara si sexualitate. Poate mai vorbim despre asta pe aici...

5. A love story in photos

Casatoria de 16 ani a lui Steve McQueen cu Niele Adams in imagini...

6. Love by Jocul Orb

Selectia mea pe Pintrest cu Lauren Bacall - Humphrey Bogart, Joanne Woodward - Paul Newman, Angelina Jolie - Brad Pitt, Zelda - John Scott Fitzgerald, Katherine Hepburn- Spencer TracyJacqueline - Pablo Picasso si altii...

miercuri, 12 februarie 2014

To mom


Astazi e ziua mamei si am sarbatorit muncind asa ca seara ... ma gandeam cum sa ii spun La multi ani! ...

Si pentru ca nu aveam un cantec cu mine am imprumutat unul de la Ezra Pound...


And I 'I have no song',
Till my soul sent a woman as the sun:
Yea as the sun calleth to the seed,
As the spring upon the bough
So is she that cometh, the mother of songs,
She that holdeth the wonder words within her eyes
The words, little elf words
that call ever unto me,
'Song, a song'.

In vain have I striven with my soul
to teach my soul to bow.
What soul boweth
while in his heart art thou? 

duminică, 9 februarie 2014

Munca, profesie, cariera, vocatie

Am citit de multe ori despre distinctiile dintre cele 4 notiuni din titlu. Si, de fiecare data, mi-e greu sa aleg in cazul medicinei cat este vocatie, cat este cariera si, pentru unii, cat este 'simpla' profesie.

Am transcris ceva mai demult un citat din Marc Chagall:
"L'homme doit travailler mais pas seulement pour gagner sa vie sinon pour s'exprimer."
(Omul trebuie sa munceasca nu doar pentru a-si castiga existenta, ci si pentru a se exprima)

Cam asa gandesc eu dar astazi voi folosi mai deloc cuvinte si mai mult imagini ca sa ilustrez ce se intampla cand este vorba doar despre munca. Un film de scurt metraj animat din 2008 "El empleo", regia Santiago 'Bou' Grasso, o idee de Patricio Plaza care poate fi citit in mai multe chei, majoritatea legate de ideea de munca, demnitate, compromis.

Enjoy!


El Empleo / The Employment from opusBou on Vimeo.

marți, 4 februarie 2014

WORLD CANCER DAY 2014

4 februarie este an de an World Cancer Day ca urmare a unei initiative a WHO (Organizatia Mondiala a Sanatatii).

Daca inca mai exista cineva care se intreaba de ce am avea nevoie de o zi de lupta contra cancerului (da, aici sunt de acord ca fiecare zi ar trebui sa se inscrie in acest demers), raspunsurile pot fi matematice: in fiecare an apar 14 milioane de cazuri noi de cancer iar mortalitatea cauzata de acest tip de boli este de aproape 7-8 milioane de persoane anual.  Astazi stim din ce in ce mai multe despre cancer chiar daca nu stim "totul" si exista cancere pe care le putem vindeca. Avem la dispozitie scheme de tratament din ce in ce mai standardizate iar unele dintre ele se inscriu in ceea ce se numeste modern "terapii tintite". Tot astazi declaram clar ca bolile neoplazice sunt maladii genetice pentru ca stim ca fiecare forma de cancer este asociata in mod constant cu cel putin o mutatie genetica.

Daca tot mai exista cineva care se intreaba ce si de ce sarbatorim astazi, raspunsul poate fi si emotional. Cunosc putine boli cu o incarcatura afectiva atat de puternica, cu o asemenea desfasurare de emotii atat din partea pacientului cat si a familiei acestuia. Boala neoplazica presupune confruntarea cu perspectiva mortii, presupune suferinta, negare, negociere si in cele din urma acceptare. iar atunci cand sau daca lucrurile ajung la capat de drum, poate insemna mult regret.

World Cancer Day este dedicata in acest an demontarii miturilor. Mitul pe care as vrea sa il demontez este cel al neputintei. Nu suntem lipsiti de mijloace in aceasta lupta si putem sa aducem fiecare o contributie.

Cum?

Pentru sanatatea proprie:

OMS recomanda in World Cancer Report 2008 urmatoarele
  1. Nu fuma. Daca fumezi, incearca sa te lasi. Daca nu poti, nu fuma in prezenta nefumatorilor.
  2. Evita obezitatea.
  3. Fa o forma de exercitiu fizic in fiecare zi.
  4. Mananca multe legume si fructe in fiecare zi. Cel putin cinci portii. Evita prea multa mancare de origine animala si prea multe grasimi.
  5. Daca bei alcool, limiteaza-ti consumul la doua unitati pe zi, daca esti barbat si, respectiv, o unitate pe zi daca esti femeie.
  6. Evita expunerea excesiva la soare.
  7. Aplica strict reglementarile legate de expunerea ocupationala sau de mediu la agenti cancerigeni.
  8. Daca esti femeie, de la 25 de ani trebuie sa participi la screeningul cervical, facand anual un frotiu Babes-Papanicolau.
  9. Daca esti femeie si ai peste 50 de ani atunci trebuie sa participi la programul de screening mamar facand dupa protocol examene imagistice (mamografie, ecografie)
  10. Barbatii si femeile de peste 50 de ani trebuie sa participe in programe de screening colorectal.
  11. Vaccineaza-te impotriva hepatitei B.


Pentru politicile de sanatate:

Daca esti alegator, voteaza gandindu-te si la reformele din sanatate. Fa presiune asupra decidentilor prin intermediul organizatiilor non-guvernamentale sau guvernamentale sa adopte masuri care sa te protejeze pe tine si pe familia ta si care sa iti asigure accesul la ingrijiri bune de sanatate. Daca te simti cetatean, redirectioneaza cei 2% unei organizatii care ajuta la ingrijirile de sanatate contra cancerului sau care ajuta la formarea unor viitori specialisti.

Pentru cercetare:

Daca esti medic, biolog, cercetator nu ezita sa participi la programe destinate descifrarii acestor maladii.

Pentru medicina:

Daca esti medic, continua sa te informezi ca sa fii sigur ca aplici pacientilor tai cele mai noi si mai bine dovedite tratamente impotriva cancerului.

Jocul Orb este un spatiu smoke free in care vorbim despre viata, emotii, arta, societate dar si despre alimentatia sanatoasa, tonusul mental ideal, miscare si preventie. Pentru ca aici stim cat conteaza...

Acestea fiind spuse, nu uitati ca este nu numai dreptul ci si obligatia noastra morala sa fim informati.Iata inca un mit demontat inainte sa vina miezul noptii si sa treaca World Cancer Day.

luni, 27 ianuarie 2014

De cate fapte e nevoie pentru o schimbare


Catastrofa care a avut loc lunea trecuta nu este singulara in istoria internationala a transplantului. Transplantul de organe a inceput in anii '60 - '70 si a devenit o practica curenta din anii '80-'90 asa cum se poate vedea in graficul alaturat care priveste grefa de ficat in Europa. Tot din aceeasi perioada, odata cu frecventa crescuta a procedurii si, deci, cu necesitatea in crestere de a recolta organe, echipele de prelevare au inceput sa acopere arii mai largi si deci sa utilizeze transportul aerian.  

Exista putine date privind transporturile medicale pe cale aeriana care s-au finalizat prost si exista si mai putine date despre zborurile dedicate transplantului. Din datele pe care am reusit sa le strang, intre 1990 si 2009 in SUA au avut loc 6 accidente de avion si unul de elicopter care au implicat echipe de transplant. Dintre cele 6: 2 in 1990, 2 in 1998, 1 in 2000 si 1 in 2008. Au fost implicate 2 avioane LEARJET, 2 CESSNA, 1 MORAINE-SAULNIER si 1 NORTH AMERICAN. Elicopterul era Sikorsky. Se pare ca in 2011 a mai avut loc un accident cu un elicopter Bell26 (Florida, echipa Mayo Clinic).

In Europa, din informatiile mele o echipa de prelevare s-a prabusit in 2006 la Besançon cu un BEECH 90 si incidentul s-a soldat cu 6 morti. In Birmingham, in 2010, un CESSNA a luat foc la aterizare cand echipa se intorcea cu un ficat prelevat. Organul a fost recuperat in conditii bune si a putut fi transplantat. Tot un elicopter s-a prabusit si in Brazilia in 2006, la bord aflandu-se urologi.

Ca sa ne intoarcem la SUA, intre 1993-2002, au fost raportate 84 de accidente cu elicoptere sanitare 260 de persoane, 52% dintre incidente datand din ultimii 3 ani. In urma lor s-au inregistrat 72 decese si 64 de raniti (Bledsoe si Smith, J Trauma, 2004).

Tot conform datelor din SUA, un medic obisnuit are un risc de deces la locul de munca de 0,5 la 100.000, respectiv 1-4/100.000 pentru chirurgi.  Spre comparatie, un pilot de pe o linie comerciala are un risc de 66.9/100.000 in timp ce riscul in populatia generala este de 4 la 100.000 (Englesbe & Merion, Am J Transplantation, 2009). Nu s-a calculat riscul unui chirurg de transplant insa frecventa accidentelor indica faptul ca ratele ar putea fi mai mari decat cele ale colegilor lor "statici".

Frecventa crescuta a accidentelor in transportul aerian medical ridica semne de intrebare. Este vorba doar despre faptul ca in general se folosesc avioane mici care zboara la altitudini reduse pentru a acoperi distante mici? Este vorba de aparatele propriu-zise? Se observa de exemplu frecventa crescuta a avioanelor CESSNA in randul accidentelor... Este vorba despre conditiile de intretinere a aparaturii sau de rulajul important? Oare exista un singur raspuns pentru probleme similare aparute pe continente si in conditii atat de diferite?

Articolul din American Journal of Transplantation propunea acum 5 ani o cultura mai "safety-based" a prelevarii care se bazeaza pe o mai buna cooperare si coordonare intre diferitele entitati implicate in transportul echipei. Nimic mai concret de atat... 

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Un avion, responsabilitati si exploatare post-factum

Sursa foto Mediafax
Mi-e greu sa scriu despre accidentul aviatic din Apuseni dar mi-ar fi mai greu sa nu scriu dupa ce, de cateva zile, urmaresc pe internet cat se poate de atent rapoartele si stirile.

(Pentru cei care au fost saptamana aceasta intr-un loc izolat sau pentru romanii din strainatate care nu urmaresc presa din tara: un avion BN2  a aterizat fortat luni la orele 16 intr-o padure din jurul localitatii Belis. In avion se aflau un pilot, un copilot, patru medici si o studenta la medicina, plecati sa recolteze un ficat de la un donator aflat in moarte cerebrala la Oradea. Toti au supravietuit impactului cu rani de diferite gravitati insa ulterior, inaintea aparitiei echipelor de salvare, doua persoane au decedat: pilotul Adrian Iovan si studenta Aura Ion).

Imi e greu sa scriu pentru ca m-a impresionat ceea ce s-a intamplat, pentru ca partial imi sunt cunoscuti protagonistii (dar voi evita sa dau detalii  si din cauza ca m-a enervat insistenta unor mini-jurnalisti in cautare de senzational care mi-au lasat mailuri in speranta ca mai storc vreun amanunt), pentru ca mi s-a intamplat sa fac parte de cateva ori din echipa de prelevare si pentru ca sustin un program de transplant care sa mearga bine.

Dar imi e si mai greu sa nu scriu pentru ca, in marea majoritate a cazurilor, ma revolta lipsa de profesionalism si lipsa de responsabilitate fata de declaratii dar si incercarile repetate de a deturna catastrofa intr-un sens care sa serveasca intereselor unor terti.

In stilul meu cartezian, nu pot sa nu incep prin a spune ca avem de solutionat nu o dezbatere vaga deschisa mai multor semne de intrebare ci doua probleme cu toate aspectele lor:
1. De ce s-a intamplat accidentul?
2. Cum se explica haosul operatiunii de salvare?

La nivel social, problema 2 este mai importanta decat problema 1 pentru ca ea da imaginea reactivitatii institutiilor romanesti in conditii de catastrofa. Softuri proaste vandute pe sume mari, personaje numite politic fara niciun fel de competente in domeniile in care profeseaza, incapacitate manageriala, lipsa de comunicare si de raspundere, lene si bajbaiala - cam asta caracterizeaza institutiile statului. Dar... si aici e frumos si incurajator... solidaritate sociala: tarani, padurari, voluntari, studenti, sportivi etc. toti au fost acolo, cu metode mai mult sau mai putini rudimentare, e adevarat, sa dea o mana de ajutor. 

La nivel uman, problema 1 e probabil la fel de importanta ca si problema 2 insa raspunsurile s-ar putea sa tina mai mult de concepte etice si trasaturi de personalitate decat de fapte concrete precum cele pe care ar trebui sa le aflam in cazul problemei 2.

O recapitulare extrem de clara a fost realizata de Lucian Mindruta in articolul sau De ce mai e loc de demisii?, unul dintre cele mai documentate rezumate pe care le-am citit in ultimele zile.

As vrea sa mai adaug doar cateva observatii:

1. S-a repezit toata lumea in discutia cu Gps-ul insa nimeni nu a vorbit despre faptul ca, in conformitate cu rapoartele, toti pasagerii aveau iPhone-uri care nu sunt dotate cu receptori GPS ci cu receptori AGPS ce permit o localizare via triangulatie tot prin antene GSM (ca si apelul in sine), nu via satelit (iata de ce nu cred articolul de pe aviatia.ro). Conform catorva surse, din cauza distantei dintre stalpi, nu se putea realiza reperarea prin triangulatie. Singura opinie interesanta in acest domeniu a fost cea a unui specialist care sugereaza ca atunci cand nu se poate face reperarea prin triangulatie, exista si alti parametri ce pot fi luati in calcul pentru o estimare cu grad de eroare mai mic.
Later edit: mai multe persoane imi semnalizeaza ca acest punct ar putea fi incorect. Nu il sterg dar vreau sa semnalez inexactitatea si promit ca voi reveni cu clarificari.

2. Nu agreez deloc oamenii aflati in functii relativ de conducere care isi permit sa isi dea cu parerea fara sa isi faca temele. Astfel, seful SMURD Bihor care nu a asistat la autopsie si nici nu a citit, probabil, raportul divagheaza pe baza "simtului clinic" cu speculatii asupra cauzei decesului, cauze ce nu se regasesc in raportul medico-legal preliminar unde se specifica f clar ca nu existau semne de hemoperitoneu la niciunul dintre cei doi, pilotul prezentand in schimb hemotorace 200 ml. El da asigurari, pe baza aceluiasi simt, ca Aura Ion n-ar mai fi putut fi salvata. Nu imi permit sa imi dau cu parerea asupra acestui aspect dar ma deranjeaza faptul ca formuleaza concluzii "clinice" dubioase (nefiind nici macar cel care s-a ocupat de tanara) atunci cand avem la dispozitie rapoarte documentate. Si ca dam mai multe share-uri acestora decat raportului oficial... 

3. Ma deranjeaza sa vad cum grupurile de presa au confiscat imaginea salvatorilor dar si pe cea a victimelor incercand sa o exploteze cat mai bine, dar si cat mai nedocumentat in propriul interes. Vad exces de sentimentalisme si compasiune, citesc/vad intrebari slabe si gust pentru detaliul secundar dar foarte putina informatie si documentare din specia informatiilor clare prezentate de Lucian Mindruta. Cu drag as da like grupurilor de facebook dedicate victimelor din accident daca nu as fi apucat sa observ ca Romania TV este in spatele unora dintre ele.

4. Ma deranjeaza si distragerea atentiei. Vad proliferate pe internet fel si fel de pareri cum ca Aurelia Ion nu ar fi avut voie sa fie prezenta in avion/intr-o sala de operatie in calitate de studenta. In 2003 cand am infiintat cu un grup de prieteni SSCR care are astazi 1200 membri studenti pasionati de chirurgie, exact asta a fost ideea: sa deschidem practica chirurgicala tuturor celor interesati... In Franta sau Spania, studentii au, in timpul stagiilor de chirurgie, OBLIGATIA sa participe la actul operator (ca mana a IIIa - a IVa). In Romania, ei nu au aceasta obligatie. Dar, cu acordul sefului de stagiu, ei au dreptul sa fie implicati in actul chirurgical. Conform articolului 49 b din Carta Universitara a UMF Carol Davila, studentii au dreptul "să utilizeze sălile de curs şi seminar, laboratoarele, sălile de lectură, biblioteca, bazele sportive, cluburile şi orice alte mijloace puse la dispoziţie de instituţie pentru o temeinică pregătire profesională, pentru activitatea stiinţifică, culturală şi sportivă"
Prin extensie asta poate insemna chiar participare la activitatea de transplant care se realizeaza in clinici universitare. Eu insami am participat la prelevari ca studenta desi nu in Romania, ci in Spania si cred ca a fost una dintre experientele memorabile care m-au apropiat de chirurgie.
Faptul ca nu era obligata si ca a facut o astfel de activitate voluntar, nu face decat sa contureze mai frumos profilul profesional al Aurei si sa dea o semnificatie sacrificiului ei.
***

Dincolo de toate acestea, m-am uitat zilele acestea de la distanta cu admiratie inspre fostul meu coleg, inspre curajul si umanitatea cu care a reactionat la fata locului, inspre modul impecabil in care a reusit sa isi pastreze echilibrul in pofida traumei si in care a stiut sa raspunda la intrebari fara sa cada in capcana celebritatii, (auto)compasiunii sau eroismului excesiv. Bravo, Radu!



luni, 13 ianuarie 2014

O plimbare prin Rouen

Ma aflu pentru cateva zile extrem de intense la un curs la Rouen. Am mai fost aici anul trecut cu ocazia unui modul similar din studiile postuniversitare de chirurgie oncologica. Din cauza programului incarcat dar foarte interesant stiintific, ragazul de colindat e putin si orasul ramane ca un necunoscut. Cel putin asa s-a intamplat data trecuta, poate ceva mai putin acum. Imaginea care mi-a ramas insa este cea a unui colt linistit, cu aer aristocratic si multe ateliere de artizanat.

Anticari care reconditioneaza mobilier, tapiteri, ceramisti, pictori, gravori, costumieri, croitorese, toti au mica lor vitrina chic intr-un centru vechi dominat de statura monumentala a bisericilor si catedralelor.



Am senzatia placuta ca ceva din Rouen a ramas in afara timpului. Ca exista spatii in care timpul are rabdare...Ca mai exista meserii de pasiune, finete, traditie si ca mai exista oameni care sunt capabili sa plateasca produsele acestei determinari fara sa caute branding, status, vizibilitate.

In plus, dat fiind numarul de anticari, m-am intrebat, si nu o data, daca toti locuitorii au case mobilate stil, cu oglinzi vechi, aurii si portrete ale bunicilor...