Intalnire in vis, Allende, America de Sud

Am terminat prima mea lectura din Isabel Allende, o carte de proza scurta intitulata Povestirile Evei Luna. Stiu ca nu este poate prima optiune semnata de ea care mi-ar fi fost recomandata si totusi a fost stimulul perfect pentru ca sa o citesc mai departe.

***
Intre cele cateva povestiri sunt cam trei care mi-au ramas lipite de suflet. Puterea cuvintelor si a chimiei dintre oameni, iubirile de o viata si cusca formata din experientele noastre anterioare - iata trei teme care imi vor fi mereu lipite de suflet si de creier :)

***

Si printre toate acestea n-am putut sa nu ma gandesc in mod repetat cat sunt de recognisicibile personajele sud-americane, ce combinatie teribila intre candoare, erotism si violenta. Parca poarta toate parfumul junglei amazoniene si curgerea grea a timpului din Cien anos de soledad, si cumplitele orori ale dictatorilor, si spiritul de guerilla al armatelor, si sudoarea virila a marinarilor, si naivitatea pierduta a curvelor, si pasiunea ritmata a tangoului, si, si, si...

***
Un paragraf  pe care l-am citit de 1000 de ori :)

" Ana si Roberto Blaum imbatranisera impreuna, atat de uniti incat, odata cu trecerea anilor, ajunsera sa para frati; aveau amandoi aceeasi expresie de uimre binevoitoare, aceleasi riduri, aceleasi gesturi ale mainilor si aceeasi aplecare a umerilor; amandoi erau marcati de obiceiuri si dorinte similare. Impartasisera fiecare zi de-a lungul celei mai mari perioade a vietii si, de la atata mers mana in mana si de la atata dormit unul in bratele celuilalt, se puteau intalni in acelasi vis."