Conexiuni

Am terminat de citit Paris ne finit jamais a lui Enrique Vila Matas si am avut senzatia ca am citit cartea care a stat la baza Midnight in Paris al lui Woody Allen. Nu este deloc acelasi subiect: Vila Matas relateaza un fel de poveste autobiografica a tineretii lui in Paris insa este acelasi context: Hemingway, Stern, cafenele literare, modul in care au influentat ele generatiile ulterioare de scriitori, tehnici de scris, surse de inspiratie, filmografia europeana a anilor 70.

Chiar mai mult, Enrique Vila Matas intinde o punte catre Allen citand o replica dintr-un film de-al lui. Citatul este inexact si face referire la scena reprodusa aici.

Exceptand discutiile despre ironie am avut permanent senzatia unui déjà-vu. Vi s-a intamplat vreodata cu vreo carte?