De ce nu putem rade (inca) de textele anti-feministe

Un text de-al lui CTP despre femei a reaparut astazi pe internet, iritandu-mi prietenele de pe facebook cu cariere si activitati intelectuale si iritandu-ma intr-atat incat am scris ca "debiteaza ineptii autosuficiente" in conditiile in care, de cele mai multe ori, evit calificativele :).

Odata ce l-am postat m-am gandit ca nu suntem deocamdata capabile sa luam in derizoriu, sa privim cu detasare si cu superioritate aceste biete incercari de a mai mentine in actualitate atitudinea ignoranta dar comoda de-acum cateva sute de ani. E ceva atat de plauzibil si valid precum, spre exemplu, dieta paleo si cu toate astea ne irita instantaneu. De ce?

In primul rand, cred ca e corect sa ne irite inca. Pentru ca vorbim despre libertati castigate recent. Dupa secole intregi de intunecare, nu poti face saltul spre ironie detasata in numai cateva decenii, oricat de comfortabila ar fi pozitia noastra de astazi. Sa va reamintesc numai faptul ca dreptul femeilor la vot dateaza din 1918 in Anglia, 1920 in SUA, in 1938 in Romania, in 1945 in Franta, tara lui Simone de Beauvoir!!! 

Sa va reamintesc si ca in tarile astea civilizate in care, teoretic, nu exista discriminare de gen (in multe tari din UE si in SUA, Canada etc exista Comisii dedicate sanselor egale care se ocupa cu garantarea acestui drept), persista diferentele de remuneratie si de acces la posturile de conducere intre barbati si femei?

Sa va reamintesc ca in celelalte tari, se poarta inca mariajele aranjate, femeile care nu au voie sa iasa din casa fara sa fie insotite de un protector - parinte, frate, sot -, femeile care nu au voie sa conduca, sa faca sport sau sa decida ce fac cu propriul lor corp, femeile care sunt mutilate genital pentru a nu fi supuse pacatului, practica realizata incognito si in tarile civilizate pentru ca altfel ele sunt excluse din propriile comunitati?

Nu avem inca suficiente argumente pentru detasare, e clar. 

Nu este vorba de propria persoana: nici prin cap nu imi trece sa ma privesc in oglinda altfel decat o persoana cu drepturi egale cu oricine din jurul meu, nu ma amuza nici un fel de prejudecata de gen,  nu consider nici ca "trebuie sa imi tin barbatul sub papuc", nici "sa-i fiu supusa" desi slujba ortodoxa, pe care de altfel ne-am dorit-o, ne-a repetat asta cu nonsalanta, nu ma intimideaza nici un imbecil aflat in pozitii de conducere care crede ca poate sa imi impuna ceva numai pt ca sunt femeie, dimpotriva, imi castig usor superioritatea in fata acestei specii. Problema nu sunt eu sau prietenele mele care au crescut sub auspiciile notiunii de parteneriat si au identificat potentiali parteneri cu aceleasi valori.

Problema este situatia la nivel social. Frecventa cu care in reuniunile oficiale esti inca trimisa la cratita si "suspectata" de planuri de maternitate, oricat ar fi asta de ilegal. Intr-un centru universitar din Franta, iarasi tara lui Simone de Beauvoir, rezidentele de ginecologie sunt inca intrebate in 2015 daca au planuri de maternitate in urmatorii doi ani inainte de a fi acceptate pe un post temporar de specialist tanar, numit "chef de clinique". Si niciuna dintre ele nu s-a gandit sa reclame de teama ca se va razbuna comunitatea si ca vor pierde sansa de formare intr-un centru bun. Da, asta ma ingrijoreaza! Este doar un exemplu "nevinovat" imi vor spune unii, dar din cauza lui si a altora din aceeasi categorie cred ca nu avem inca voie sa privim amuzat, detasat, ironic opiniile jignitoare.

Si ce faci cu femeile din statele mai putin dezvoltate? Intorci capul pentru ca este vorba de o altfel de societate si nu vrei sa te 'amesteci fara respect' intre regulile lor? Consideri ca doar pentru ca s-au nascut crezand ca placerea sexuala sau decizia asupra propriei vieti le sunt interzise, asta trebuie sa se perpetueze la nesfarsit? Nu contrazice asta drepturile fundamentale ale omului?

Este 8 martie 2015. Niciuna dintre noi nu poate fi femeia pe care ne dorim sa o intruchipam daca nu invatam sa impunem respectul celor din jur. Asta inseamna sa evoluam frumos, sa ne educam continuu, sa prioritizam cartile in defavoarea telenovelelor, sa avem convingeri - dar nu dincolo de argumente- pe care sa le exprimam atunci cand dezbaterea e in curs, sa luam loc la masa de discutii (cum spunea Sheryl Sandberg) si sa nu facem concesii de la drepturile si libertatile noastre, in nicio circumstanta. Oser, ça change tout! Simtul umorului va (re)veni cu timpul...


Comentarii